Vladimir Nikolaevici Şlâhov (şi toporul său)

Am citit azi un articol în Timpul despre atitudinea populaţiei din Moldova faţă de evenimentele din 7 aprilie. Mi-a atras atenţia una dintre povestiri, ce pare să rezume psihologia votantului comunist:

Zilele trecute i-am ţinut companie unui prieten venit de la Chişinău la un unchi de-al său. Omul a scos un urcior cu vin şi ceva „zacuscă”, dar când să toarne în pahare au început discuţiile despre politică. Unchiul era indignat de faptul că studenţii de la Chişinău, mânaţi de Opoziţie, au vandalizat şi apoi au dat foc celor două instituţii de stat. Am încercat să-i spunem că lucrurile nu sunt tocmai aşa cum crede el, dar s-a înfuriat pe noi, a răsturnat urciorul şi ne-a arătat poarta. În drum ne-a ajuns şi o şapcă care a zburat peste poartă. La câţiva paşi am mai fost beşteliţi de unul din vecinii moşului, iar spre seară mai că nu m-am luat de păr cu un unchi de-al meu.

O nouă declaraţie a lui Chirtoacă cu privire la abuzurile poliţiei

Declaraţia dlui Dorin Chirtoacă, primar general al municipiului Chişinău

Primăria municipiului Chişinău constată cu regret că teroarea regimului comunist asupra populaţiei civile continuă. Deşi s-a anunţat încetarea represiunilor, continuăm să înregistrăm cazuri de aplicare a forţei fizice de către poliţie asupra cetăţenilor. Guvernul are o atitudine cinică şi iresponsabilă. Pe lângă faptul că cei reţinuţi sunt bătuţi, torturaţi, supuşi unui tratament inuman şi degradant, poliţia percepe bani de la persoanele arestate pentru perioada aflării în detenţie, iar oficiali ai Republicii Moldova şi-au permis să spună că nu este vorba de leziuni corporale în cazul victimelor represiunilor, ci de vopsea.
Până în prezent, Guvernul a respins demersurile ONG-urilor de apărare a drepturilor omului, ale autorităţilor locale în comisariatele de poliţie şi în penitenciarele din Republica Moldova unde are loc aplicarea violenţei asupra celor reţinuţi. Sunt înregistrate cazuri de ameninţări în adresa celor care au depus mărturii împotriva poliţiei, asupra violenţei aplicate în perioada detenţiei. Vadim Ugureanu a fost ameninţat că „nu va scăpa viu dacă va continua să relateze presei” despre cele întâmplate.
Comunicăm că potrivit informaţiilor acumulate, în continuare sunt cel puţin 3 persoane dispărute: Donici Serghei, 19 ani, Galinschi Alexandru, 27 ani, Tudorache Mihail, 23 ani.
Insistăm asupra desfăşurării unei investigaţii internaţionale asupra violărilor grave şi masive a drepturilor omului constatate în Republica Moldova în ultimele 10 zile. Victimele insistă asupra unor intervenţii prompte şi eficiente. Ne îngrijorează faptul că până în prezent nu au fost trimise sau formate misiuni speciale pentru verificarea situaţiei de la faţa locului, în locurile de detenţie.
Pe această cale, cerem comunităţii internaţionale implicare imediată şi insistăm asupra:

* Opririi tratamentului inuman şi degradant, a torturii în locurile de detenţie;
* Încetării terorii, a răpirilor de persoane, a ameninţărilor şi a intimidărilor;
* Asigurării accesului avocaţilor, a ONG-urilor şi a presei în locurile de detenţie;
* Garantării drepturilor persoanelor reţinute, în primul rând la apărare;
* Informării depline asupra reţinerilor efectuate şi a incriminărilor aduse;
* Pedepsirii celor vinovaţi de comiterea abuzurilor menţionate;.

Discursul lui Băsescu privitor la situaţia din R. Moldova

Mesajul
preşedintelui României, Traian Băsescu,
în faţa Camerelor reunite ale Parlamentului
(14 aprilie 2009)

Stimaţi preşedinţi ai celor două Camere,
Stimaţi membri ai Guvernului,
Doamnelor şi domnilor parlamentari,
Excelenţele voastre,
Dragi români,

Am solicitat să mă adresez camerelor reunite ale Parlamentului pentru a-mi exprima preocuparea faţă de recentele evenimente din Republica Moldova. Consider că avem obligaţia să analizăm împreună situaţia creată la graniţa de est a ţării noastre, graniţă a Uniunii Europene.
Mulţi s-au întrebat de ce Preşedintele României nu a reacţionat imediat.

Nu am dorit să răspundem la provocările din ultima săptămână, care urmăreau să justifice acţiunile de represiune prin invocarea atitudinii şi acţiunilor României. Dar nu putem să tăcem la infinit, chiar dacă vă pot prezenta doar o evaluare parţială.

Sunt voci care ne spun că România ar trebui să uite de Republica Moldova, să ne prefacem că nu avem o relaţie specială cu cetăţenii acestei ţări. Acestora le recomand să-i întrebe pe români: cum este privit cel care îşi lasă fraţii la greu?

Datoria noastră morală este să nu-i abandonăm pe cei care ne vorbesc limba, pe cei care se revendică de la aceeaşi istorie ca şi noi, pe cei care vor să aibă în Europa un viitor comun cu cel al României, indiferent dacă sunt români, ucraineni, ruşi sau de altă origine etnică. România nu vrea să revendice drepturi asupra unor teritorii pierdute în trecut, România nu vrea să pună în discuţie graniţele sau suveranitatea Republicii Moldova. Este în interesul direct al României să se învecineze cu o ţară stabilă şi prosperă.

Ca stat european, avem responsabilitatea de a face cunoscut atât aliaţilor noştri, cât şi celorlalte state ale lumii, ce se întâmplă dincolo de Prut. Atitudinea noastră pleacă de la valorile care stau la baza Uniunii Europene, comunitate de ţări care are vocaţia, aşa cum este scris în Tratatul de la Roma din 1957, să promoveze pacea şi libertatea, chemând toate popoarele Europei care împărtăşesc aceste idealuri să i se alăture.

Apelul primarului general al municipiului Chişinău, Dorin Chirtoacă, către organismele şi comunitatea internaţională privind arestările şi torturarea cetăţenilor în urma manifestărilor de protest din 7 aprilie 2009

Stimaţi domni,

În Republica Moldova au loc încălcări grave ale drepturilor omului. Ca urmare a manifestaţiilor de protest din data de 7 aprilie 2009, când sediile Parlamentului şi Preşedinţiei RM au fost devastate, poliţia a declanşat un val de teroare şi intimidare în masă a cetăţenilor, în special a tinerilor, inclusiv minori. Sunt arestaţi atât participanţi la devastare, cât şi manifestanţi paşnici, dar şi persoane care nu au participat la proteste, inclusiv jurnalişti.
Poliţia intervine în forţă, răpeşte persoane din stradă, licee, universităţi, cămine studenţeşti, inclusiv din preajma bisericii (ex: cazul Alexandru Griţcu) după slujba de Paşte (Paştele Catolic). Procedura de reţinere nu este respectată. Cei arestaţi sunt bătuţi cu cruzime, supuşi unui tratament inuman şi degradant. Sunt înregistrate cazuri de tortură, este atestat un caz de deces. Unele arestări nu sunt declarate. Până în prezent sunt părinţi care nu-şi găsesc copiii şi nu pot obţine informaţii despre locul aflării lor.
Cei care au fost eliberaţi mărturisesc că cetăţenii reţinuţi sunt ţinuţi în condiţii mizerabile (15-20 de persoane in 10 mp), bătuţi cu bestialitate şi impuşi să semneze declaraţii false. Procesele de judecată au loc direct în comisariatele de politie, fără drept la apărare sau asigurat sumar. Accesul în locurile de detenţie este îngrădit în totalitate, inclusiv pentru avocaţi sau pentru organizaţii de protecţie a drepturilor omului. Accesul a fost refuzat inclusiv pentru primarul Chişinăului, deşi acesta a insistat de mai multe ori.
Datele furnizate de poliţie afirmă că au fost arestaţi în jur de 200 de cetăţeni. Presa din Chişinău, însă, a întocmit în baza apelurilor rudelor celor dispăruţi o listă de peste 800 de cetăţeni arestaţi. În mun. Chişinău au fost internaţi în spitale peste 50 de cetăţeni bătuţi de poliţie. Dispunem de informaţii că pentru a ascude maltratarea tinerilor, aceştia sunt luaţi din mun. Chişinău şi duşi în comisariate raionale de poliţie (ex: Vulcăneşti, Taraclia) sau spre destinaţii necunoscute.
În acest sens, solicităm implicarea Dumneavoastră pentru:
• Oprirea tratamentului inuman şi degradant, a torturii în locurile de detenţie;
• Încetarea terorii, a răpirilor de persoane, a ameninţărilor şi a intimidărilor;
• Asigurarea accesului avocaţilor, a ONG-urilor şi a presei în locurile de detenţie;
• Garantarea drepturilor persoanelor reţinute, în primul rând la apărare;
• Informarea deplină asupra reţinerilor efectuate şi a incriminărilor aduse;
• Pedepsirea celor vinovaţi de comiterea abuzurilor menţionate;.

Apel pentru o anchetă internaţională la Chişinău

Am publicat mai jos unul dintre apelurile semnate de liderii partidelor de opoziţie şi membri ai societăţii civile, datat cu 10 aprilie.

APEL

Către Consiliul Europei

Către OSCE

Către ONU

La 7 aprilie în centrul municipiului Chişinău, capitala Republicii Moldova, s-au adunat zeci de mii de protestatari, ca să conteste rezultatele alegerilor parlamentare care au avut loc cu două zile mai devreme, existând mai multe suspiciuni că acestea ar fi fost fraudate.

În timp ce în Piaţa Marii Adunări Naţionale se desfăşura un miting paşnic, grupuri de protestatari s-au adunat în faţa sediului Preşedinţiei şi cel al Parlamentului, pătrunzând ulterior înăuntru şi devastându-le.

Ambele clădiri au fost incendiate din interior, fiind în bună parte distruse. Poliţia n-a intervenit, ba mai mult, le-a părăsit din timp, lăsându-le pe mâna vandalizatorilor. Aceştia au pătruns în toate birourile, deşi uşile lor erau încuiate, au deschis safeuri, imposibil de deschis fără cunoaşterea cifrului, au distrus arhiva Parlamentului, protejată de uşi speciale de oțel, au urcat pe acoperişurile ambelor clădiri, lucru care este imposibil fără concursul administraţiei şi pazei forului legislativ şi al preşedinţiei. Menţionăm că atacatorii erau bine pregătiţi, purtau cagule pe chip, şi cei mai mulţi nu erau tineri.

Partidul comunist de guvernământ încearcă să pună aceste acte de vandalism pe seama opoziţiei, a celor trei partide – PLDM, PL, AMN − care au devenit parlamentare în urma ultimului scrutin, dar şi a României, stat-membru al UE, fără să prezinte în acest sens vreo probă plauzibilă.

Bănuim că ceea ce s-a întâmplat la Chişinău la 7 aprilie face parte dintr-un scenariu de discreditare şi, eventual, de lichidare morală a opoziţiei, de îndepărtare a Republicii Moldova de vectorul european şi de instaurare a unei puteri dictatoriale.

Rugăm să trimiteţi de urgenţă în R. Moldova o Comisie de anchetă internaţională, care ar ajuta să fie elucidate obiectiv evenimentele ce au avut loc la 7 aprilie 2009 şi adevăratele subtexte şi motivaţii.

Apelul este semnat de 58 de persoane, lideri ai partidelor politice şi reprezentanţi ai societăţii civile (lista)

Protestele anticomuniste din 8 aprilie

Pe 8 aprilie, am trecut prin centru pe la 16:30. Protestele erau în general paşnice; în multe momente, chiar leşinate. Nu-i cunosc pe cei care vorbeau. Poliţia a înconjurat guvernul, dar în majoritatea timpului n-au avut de lucru. Unii chiar se aşezau sa se odihneasca şi să mai fumeze. Din când în când mai apăreau provocatori care aruncau cu sticle de plastic în poliţie, dar aceştia erau repede sancţionaţi de către manifestanţi. La un moment dat, a venit Oleg Cernei, consilier municipal, care le-a vorbit protestatarilor despre cum Voronin a atacat verbal România şi l-a declarat persona non grata pe ambasadorul României la Chişinău, Filip Teodorescu. A făcut şi el un apel la o manifestaţie paşnică.

Au fost provocatori, iar acest lucru a fost în câteva rânduri evident. De exemplu, un tip cu o armă de vânătoare a făcut spectacol. Pentru efect, s-a dat chiar la un operator cu camera, ca şi cum ar fi vrut să-l atace. Şi striga ceva anticomunist. Total neverosimil. Mulţimea a început să scandeze “fără violenţă!” şi tipul a plecat. Poate că era mai bine dacă ar fi fost vreun grup acolo care să-l prindă şi să vadă cine e.

Protestele anticomuniste din 7 aprilie

Am ajuns la manifestaţie pe la 11:30, când luptele de stradă practic se terminaseră deja, iar poliţiştii se baricadaseră în clădirile Parlamentului şi a Preşedinţiei, împroşcând apă dintr-un furtun (iar jetul, nefiind puternic, în situaţia dată era cam la fel de eficace ca un pistol cu apă). Manifestanţii aruncau cu pietre înspre poliţie şi în clădiri.

Urma să fie o zi foarte lungă, a cărei desfăşurare avea să trezească multe semne de întrebare.

În faţa Parlamentului, un grup de manifestanţi a făcut un foc din mobilierul “capturat”. Şi aici, poliţia se baricadează încă în clădire.

După cum se va vedeam în multe dintre fotografiile de mai jos însă, cei mai mulţi dintre protestatari au fost mai degrabă spectatori ori s-au manifestat paşnic şi nu au fost implicaţi în distrugeri. Vandalizările au fost opera unui grup restrâns de oameni.

Protestele anticomuniste din 6 aprilie

Ca urmare a rezultatelor neverosimile (a se citi – fraudate fără obraz) ale alegerilor din 5 aprilie, câteva ONG-uri au organizat un protest anticomunist, la care participanţii au aprins lumânări în semn de doliu naţional. Mai jos sunt fotografii de la protest.

La început, în scuarul statuii lui Ştefan cel Mare, s-au adunat câteva sute de oameni. Ulterior, peste o ora, când numărul a crescut la câteva mii, manifestanţii au pornit spre Parlament şi Preşedinţie.

…unde şi-au strigat revolta împotriva comuniştilor şi a votului fraudat din 5 aprilie.

Apoi am mers cu toţii în Piaţa Marii Adunări Naţionale