Furtună şi fulgere în Bucureşti

Ieri noapte a fost furtună în Bucureşti. Din aia spectaculoasă, cu fulgere, trăsnete şi tunete. Pe aşa furtună adormi mai greu, dar în schimb e foarte interesant să fotografiezi.

Mai jos – un post mai degrabă tehnic, despre cum se fotografiază fulgere,  urmat de câteva imagini.

Am fotografiat fulgere de puţine ori.  Pe de o parte pentru că furtunile cu fulgere sunt destul de rare, iar pe de alta – că nu sunt atât de uşor de fotografiat. Nu ştii exact când şi doar uneori ştii de unde apare un fulger. Din această cauză, ziua, când ai suficientă lumină, cel mai adesea nu poţi face mare lucru întrucât timpii scurţi de expunere transformă fotografiatul trăsnetelor într-un joc de reacţie (care câteodată chiar iese, dar nu prea des), iar noaptea, nu ai suficientă lumină pentru fotografie din mână.  Soluţia cea mai simplă este următoarea:

Foloseşti un trepied sau suprafaţă fixă de sprijin  şi un aparat ce poate fotografia cu timpi de expunere lungi (de la 5 secunde în sus, inclusiv Bulb). Montezi aparatul pe trepied/suprafaţa fixă.

De regulă, pe cer  sunt câteva focare de fulgere. E o idee bună  să observi unde sunt, apoi să orientezi aparatul în acea direcţie. Dacă focarul este suficient de restrâns, se poate fotografia chiar şi cu tele. Până acum mi-a reuşit doar o singură fotografie mai bună cu tele aşa că  folosesc mai mult grandangularul (aşa ai şi mai multe şanse să prinzi un fulger în cadru).  Setezi timpul de expunere al aparatului de la 5 sec în sus. Când fulgerele sunt dese merge uneori şi cu 1-2 sec. Declanşezi.

Cu cât timpul de expunere e mai lung, cu atât şansele de a prinde ceva în cadru sunt mai mari. Dacă e noaptea, toate fulgerele ce apar în perioada de expunere se vor vedea bine în poză, din simplul motiv că sunt mult mai luminoase decât orice sursă de lumină nocturnă.

Dacă e ziua, pentru a lungi timpii de expunere, trebuie redus ISO (în cazul aparatelor digitale), închisă diafragma, iar dacă nu e suficient, trebuie folosit un filtru ND. Dacă nu e disponibil, filtre cu alte funcţii, dar care la rândul lor întunecă imaginea. (Polarizatorul e un exemplu – de obicei “înghite” 1,5-2 diafragme. O soluţie alternativă extremă şi interesantă pare a fi un filtru infraroşu, care consumă de obicei între 7 şi 11 diafragme, dar pe care pe care nu-l am. Fulgere fotografiate cu infraroşu – aici).

Sau se pot “vâna” fulgere fotografiind din mână cu timpi scurţi.

Ce mi-a ieşit mie…

Şi fotografii mai vechi, de la o altă furtună.

Aşadar, sunt încă în aşteptarea unui fulger spectaculos, care să se întindă pe jumătate de cer.